24 februarie 2010

IUBIREA


În greceascã cuvantul iubire are mai multe forme, deoarece limba greacã le diferentiazã in funcţie de ĩn ce context este folosit cuvântul iubire(a iubi). Greaca veche are patru cuvinte diferite pentru „a iubi”: agape, eros, philia si storge.
· Agápe (αγάπη agápē)care înseamnã iubire in greaca modernã, la fel ca şi termenul s'agapo (Σ'αγαπώ) care înseamnă “Te iubesc”. In greaca veche, se referã la o iubire generalã sau, cu sensul mai profund, “adevãrata iubire” spre deosebire de cea sugeratã de “eros”. Agápe este folosit in pasajul biblic cunoscut ca şi “capitolul iubirii”, 1 Corintieni 13, si este descrisã acolo, cât şi in Noul Testament ca “iubirea pana la sacrificiu”. Agápe mai este folosit in vechile texte pentru a descrie sentimentele simţite pentru o masã bunã, copii cuiva si soţie. Poate fi descrisă ca sentimentul de a fi sătul sau de a respecta foarte mult pe cineva.
· Éros (έρως érōs) este o iubire pasională, cu dorinţe senzuale şi plină de dor. Cuvântul din greaca modernã “erotas” înseamnã o iubire romanticã, dar, cu toate acestea eros nu trebuie sã fie neaparat sexualã. Éros poate fi interpretat ca o iubire pentru cineva pe care îl iubeşti mai mult decat în cazul “philia”, iubirea prieteneascã (între prieteni). Se poate aplica şi într-o relaţie, şi într-o cãsãtorie. Platon şi-a fãcut propria definiţie: „Cu toate ca eros este simţit iniţial pentru o persoanã,cu timpul (contepland), devine apreciare pentru frumuseţea acelei persoane, sau chiar frumuseţea în sine.” Poate fi facutã observaţia cã Platon nu vorbeşte despre atracţia fizicã ca o parte necesarã a iubirii, de aici provenind folosirea cuvântului „platonic” cu sensul de „fãrã atracţie fizicã”. Platon a mai spus cã eros ajutã sufletul sã işi aminteascã cunoaşterea frumuseţii şi contribuie la inţelegerea adevãrului spiritual. Îndrãgostiţii şi filozofii sunt cu toţii inspiraţi să caute adevãrul prin intermediul „erosului”. Cea mai faimoasã operã anticã pe subiectul „erosului” este „Symposium”, care este o discuţie între studenţii lui Socrate pe natura „erosului”.
· Philia (φιλία philía) înseamnã prietenie in greaca modernã. Este o iubire virtuoasã şi nepasionalã un concept dezvoltat de Aristotel. Include loialitatea pentru prieteni, familie şi comunitate şi cere virtute, egalitate şi familiaritate. În textele antice “philos” denotã un tip general de iubire, folosit pentru iubirea dintre membrii familiei, prieteni, o dorinţã sau aprecierea unei activitţi, ca, de asemenea şi ntre iubiţi.
· Storge (στοργή storgē) înseamnã “afecţiune (sentiment)” în greaca veche cât şi in cea moderna. Este un sentiment natural, ca iubirea pãrinţilor pentru copii. Folositã rareori în operele antice, apoi aproape exclusive ca o descriere a relaţiilor dintre membrii familiei. Mai este folositã pentru a exprima acceptul sau suportarea unor situaţii, ca în cazul “iubind tiranul”



Cautare: Patlagica Bianca
Tradus de: Panoschi Diana

Dragobetele



Dragobetele se sărbătoresc pe 24, 28 februarie sau la l, 3 şi 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian şi gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.

Hora de Dragobete
Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.
„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”. De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.
În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.



Grupa 3

23 februarie 2010

Poem



De Nichita Stănescu






Spune-mi,

dacă te-aş prinde-ntr-o zi

şi ţi-aş săruta talpa piciorului,

nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,

de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...








Luchian Alexandra

Dragostea

Vama Veche
Dragostea



-"Mi-e dor de mare..Îmi place la mare că eşti curat tot timpul,Marea te spală.."
-"Şi eşti sărat nu?Te spala şi te săreaza!"
-"Tu ai fost vreodată la mare?"
-"Nu..da` am visat că am fost!Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si-am plans toată ziua."
-"Şi când ai intrat în apa ti-a trecut."
-"Da..şi-am visat o casuta de paie pe plajă,in care o sa stau şi iarna si vara."
-"Şi mai e cineva in ea?"
-"Suntem numai noi doi,aa..şi Marea."
-"Pai şi nu intra apă în căsuţă când e furtuna?"
-"Nu..când e furtuna intram noi in apă şi ne plimbăm pe valuri"





Te sarut şi tremur ca un amărât
Buza ta de sus mă ocroteste


În ochii tai râde marea
În ochii tai e ninsoarea
În ochii tai este soare
În ochii tai este zarea


Nu e asa ca o să mă ajuţi să evadez?
Trupul meu este şoseaua ta spre infinit
Nu e aşa că o să mă ajuţi să mai visez?
Ochii mei te vor visa la nesfârşit.


În ochii tai sunt şi eu
Cu gura şi nasul de zmeu
În ochii tai este şoapta
Unei nopţi calde-ntr-a şaptea


Iartă-mă că am uitat cum să iubesc
Nici eu nu am ştiut asta vreodata
Au facut din mine un soldat care săruta strâmb
În schimb ochii tai sunt fără pată


În ochii tăi este vântul
Care mă poarta-n neştire
Către un loc fără gânduri
Către oraşul iubire
Către oraşul iubireee...



http://www.youtube.com/watch?v=oMBa58QYM7Y

Luchian Alexandra

Despre Gala galaction


S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909-1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954). Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).A desfăşurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, precum şi un jurnal care a fost restituit şi publicat postum. După 1944, este prezent în viaţa literară sau politică, este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în MAN şi primeşte Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954. A călătorit în Ţara Sfântă, în Ungaria, Italia,Grecia, Egipt. După o congestie cerebrală, îşi va petrece ultimii ani de viaţă în pat.În Israel, primăria oraşului Ierusalim a numit o piaţetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuţiei sale la promovarea înţelegerii între creştini şi evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.Ca răsplată, în Mangalia, şcoala cu numărul 5 se numeşte „Gala Galaction”, fiind declarată ulterior cea mai bună scoală din Mangalia.

Pânzaru Ionel

Vis pe malul mării


Erai cu mine.. după atîta timp, erai din nou cu mine. Eu, tu şi marea; tabloul perfect, fericirea atinsă. Un cer simplu, de un albastru intens, prăfuit cu pietre scumpe care luceau în spatele chipului tău , pe care eu îl sorbeam încet, adîncindu-mă cu privirea în sticla ochilor tăi, contemplîndu-ţi imaginea.
Stăteam pe nisipul de aur, privind marea; acea bucată de argint viu, culcată pe pămînt, care într-o parte se făcea una cu cerul.. Regina nopţii, scăpînd dintr-un nor, ne-a inundat cu un val de lumină. Ea a devenit ireală, ca o făptură descinsă din vis. Sufletele noastre au cîntat armonios pe notele permanentei visări, în timp ce buzele noastre s-au atins. Eram doar noi doi, într-o lume plină de vrajă, absolvită de orice picur de lumină, învaluită în mister, pasiune şi iubire. Doar zgomotul mării, deseori agitată, acompania liniştea urechii. Din cînd în cînd briza-mi mişca firele de păr, în sensuri opuse, aşa încît îmi dezvelea complet trupul. La clinchetul valurilor care murmurau şoapte adînci de chemare în larg, involuntar ne strîngeam de mîini, şi ne apropiam de ele. Simţeam cum apa pătrundea in pielea noastră, dăruind o răcoare mută. Ne-am întins pe nisipul ud, m-ai cuprins cu tandreţe în braţele tale puternice, şi am privit stelele. M-ai sărutat. Mi-ai dat o clipă în care parcă timpul nu a trecut deloc. Şi am rămas îmbrăţişaţi, întinşi, uneori aţipind dar totuşi continuînd să povestim. Nu-mi doream să văd pe buzele tale decît urmele a 2 cuvinte. Mi le-ai spus, şi nu m-am săturat să te tot aud spunîndu-le. Mi-ai repetat „te iubesc” în sute de limbi, în sute de tonalităţi, de sute de ori. Credeai că am adormit, dar nu era aşa.. răpeam în mine fiecare vorbă dulce pe care mi-o spuneai, fiecare sărut care mi-l dădeai, fiecare imbrăţişare pe care mi-o dăruiai.
În liniştea profundă, sub un cer minunat de albastru, şi stele delicate, priveam fascinaţi cum o rază timidă a soarelui începea să strapungă întunericul. Sprînceana de lapte a zorilor ne-a mîngaiat chipurile. Era pentru prima oară cînd peisajul viu, mi-a smuls lacrimi.
Eram noi doi, pe o plajă pustie, între soare şi lună, iad şi paradis.. Ne iubeam tăcuţi, în aura soarelui ce se inălţa hotărît. Am trăit o poveste, în care pentru prima oară am fost personaje principale; şi te-am iubit pentru asta.. Dar cel mai şi cel mai mult te-am iubit pentru că ceea ce s-a intîmplat nu a fost un vis, a fost realitate, o realitate dulce care continuă de fiecare dată cînd resimţim briza înecată în marea indrăgostită, atingîndu-ne trupurile...

Lupaşcu Maria-Mădălina

Citate despre iubire


"Tot ce ştim despre iubire este că iubirea e totul." - Emily Dickinson

"Nicio funie, niciun lanţ nu poate fereca la fel de solid, nu poate lega la fel de strîns, cum o face iubirea cu un singur fir." - Robert Burton

Spune întotdeauna ce simţi si fă ceea ce gandeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară cînd te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strîns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară cînd te voi vedea ieşind pe uşă, ti-aş da o îmbratişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară cînd voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată pînă la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gîndul că deja ştii. Gabriel García Márquez

Octavian Paler: "Într-o dragoste adevărată trebuie să fii puţin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi nimic in jur."

Pascal: "Cand iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită."

Declaraţie de dragoste: "Cum să trăieşti frumos fără iubire?... Cum să visezi să umbli ori să zbori?... Cum să cuprinzi neliniştea din zori şi pacea din amurg dintr-o privire? Cum să înoţi prin mările de flori, cum să te bucuri de intreaga fire?... Si viaţa ta să-şi afle implinire fără minunea care dă fiori?... Iar dacă tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacă eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru că te cunosc e de vină... numai ea... dragostea... Şi numai pentru că: Departe-n lumea suferinţei trăiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai ştiu ce-i suferinţa, fericirea... Mi-e dor de tine, doar asta ştiu."

Iubirea este arhitectul universului. Hesiod

În iubire, părăsim liniştea lăuntrului nostru, emigrăm virtual către cel iubit, într-un fel de renunţare a sinelui. Jose Ortega y Gasset

Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa.
G. J. G. Marquez

Dragostea este drogul de care merită să fii dependent toată viata!

Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece dacă începem să gîndim, începe să ne fie frica.E o frică inexplicabilă, nu poate fi exprimată prin cuvinte. De aceea nu întrebi, faci!

E periculos să iubeşti!Iubirea e ca un drog.La inceput ai senzaţia de euforie,de abandon total.Apoi,a doua zi,vrei mai mult,încă nu e un viciu,dar iţi place senzaţia şi iţi închipui că o poţi ţine sub control.Te gîndeşti la persoana iubită vreme de două minute si uiţi de ea vreme de trei ore.In scurt timp însă te obişnuieşti cu acea persoană si începi sa fii complet dependent de ea.Acum te gandeşti la ea trei ore si o uiţi două minute.Dacă ea nu e lîngă tine,încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii cînd nu îşi obţin drogul.În acel moment,aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!(Dragoste..Paulo Coelho)

Lupaşcu Maria-Mădălina

22 februarie 2010

De la noi la Cladova

de Gala Galaction


Ipostaze ale iubirii.Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n.16 aprilie1879 Dideşti-Teleorman d.8 martie 1961,Bucureşti) a fost un scriitor, preot ortodox,profesor de teologie român)Tema nuvelei este iubirea, o iubire nebunã , declanşatoare de evenimente.Titlul “ De la noi la Cladova” reprezintã spaţiul în care are loc desfãşurarea unor suspine şi zbuciumuri .Ipostazele iubirii întâlnite în textul "De la noi la Cladova" sunt urmãtoarele :


* Iubirea ca miracol
* Iubirea ca fatalitate a destinului
* Iubirea ca pasiune maleficã
* Iubirea ca pãcat
* Iubirea ca vis



Popa Tonea, unul din personajele principale ale acestei opere, era un preot cu fricã de Dumnezeu şi care avea o familie numeroasã alcãtuitã din soţia sa şi cei cinci copii ai lui.Într-o zi, la biserica unde slujeşte vine la el jupân Traico însoþit de o femeie tânãrã şi frumoasã.


Jupân Traico era un om cinstit şi de încredere ,care venise la Popa Tonea pentru a-i cere o sumã de bani; Popa Tonea , care îl cunoştea foarte bine , nu a stat pe gânduri când a venit vorba sã îl ajute şi i-a dat pe loc banii de care avea nevoie.


Întâmplarea de la bisericã face ca cei doi, Borivoje şi Popa Tonea sã se întâlneascã pentru prima oarã iar între ei se înfiripã o dragoste la prima vedere.Borivoje era o femeie tânãrã care se îndrãgosteşte la prima vedere de preotul Tonea;aceasta vorbea destul de greu limba românã şi de aceea cu preotul Tonea se înţelegea mai mult prin priviri.Cu toate acestea, prin nerostire , iubirea capãtã o intensitate şi o nobleţe impresionante.


Iubirea dintre cei doi este foarte mare însã se regãseşte ipostaza iubirii ca pasiune maleficã care o îmbolnãveşte pe biata Borivoje care pânã la final moare din cauzã cã dragostea lor nu putea fi îndeplinitã. Popa Tonea, fãrã îndoialã, o iubea pe tânãra Borivoje şi ţinea mult la ea însã familia care îl aştepta acasã şi frica de Dumnezeu îl face pe preot sã se abţinã şi sã nu cadã în pãcat. Dupã cum spunea Umberto Eco : "Iubirea se naşte din privire şi se aprinde la cea dintâi vedere" , putem remarca în acest text ipostaza iubirii ca vis şi iubirea ca fatalitate a destinului.Momentul unicii fericiri a celor doi a fost ultima întâlnire ,fãrã de pãcat , cu condiţia atotdivinã şi atotcurãţãtoare.Acea ultimã întâlnire când preotul o spovedeşte pe Borivoje pe patul de moarte este groazinc de dureros atât pentru el cât şi pentru ea.Aşadar , cei doi trãiesc cu speranţa ca în viaţa de apoi sã se reîntâlneascã şi sã îşi trãiascã dragostea fãrã impedimente.

Petrişor Adriana Raluca

Iubirea învinge totul


Zicala ne duce cu gandul la celebrul poet Vergilius, care spunea că "Dragostea învinge totul Şi noi ne lăsăm învinşi de ea" şi se referă la puterea şi entuziasmul care ne cuprind când iubim.

La iubire, ca Şi la fotbal, se pricepe toată lumea. Toţi avem o părere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educaţia, experienţele trecute, mediul, felul de a gândi, toate acestea fac ca fiecare să aibă o percepţie unică asupra iubirii.

Pentru a inţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.

Pentru romanticii visători, iubirea este o fortă misterioasă care pune stăpânire deodata, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o data în viată. Iubirea este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi inţeles, ci numai trăit.

Dragostea este singura cale spre a accede in cunoaştere, în aspiraţia spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia şi forţa acestui sentiment pot face "minuni".

Dragostea este singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umana. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe cand absenţa ei l-ar vesteji.

Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilităţii omului, înălţându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.

A te îndragosti poate fi o experienţa de o frumuseţe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare şi gingăşie, şi, altfel spus, "dureros de dulce", dezvăluind trăiri nebănuite.

Fiecare caută acea iubire care depaşeşte dragostea si ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vom fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevărat valoros. Pasiunea şi forţa pe care ni le dă iubirea în goana de zi cu zi, ne călăuzeşte pe cărările adesea întortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai strălucitoare, mai plină de culoare, mai caldă, mai plină de sens.

Poveştile şi legendele care ne "hrănesc" ne arată că, până la urmă, dragostea învinge totul... ca un nor care vrea sa-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-şi împrăştie parfumul...



Olaru Ana-Maria