De la noi la Cladova

de Gala Galaction

Ipostaze ale iubirii.Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n.16 aprilie1879 Dideşti-Teleorman d.8 martie 1961,Bucureşti) a fost un scriitor, preot ortodox,profesor de teologie român)Tema nuvelei este iubirea, o iubire nebunã , declanşatoare de evenimente.Titlul “ De la noi la Cladova” reprezintã spaţiul în care are loc desfãşurarea unor suspine şi zbuciumuri .Ipostazele iubirii întâlnite în textul "De la noi la Cladova" sunt urmãtoarele :

* Iubirea ca miracol

* Iubirea ca fatalitate a destinului

* Iubirea ca pasiune maleficã

* Iubirea ca pãcat

* Iubirea ca vis

Popa Tonea, unul din personajele principale ale acestei opere, era un preot cu fricã de Dumnezeu şi care avea o familie numeroasã alcãtuitã din soţia sa şi cei cinci copii ai lui.Într-o zi, la biserica unde slujeşte vine la el jupân Traico însoþit de o femeie tânãrã şi frumoasã.

Jupân Traico era un om cinstit şi de încredere ,care venise la Popa Tonea pentru a-i cere o sumã de bani; Popa Tonea , care îl cunoştea foarte bine , nu a stat pe gânduri când a venit vorba sã îl ajute şi i-a dat pe loc banii de care avea nevoie.

Întâmplarea de la bisericã face ca cei doi, Borivoje şi Popa Tonea sã se întâlneascã pentru prima oarã iar între ei se înfiripã o dragoste la prima vedere.Borivoje era o femeie tânãrã care se îndrãgosteşte la prima vedere de preotul Tonea;aceasta vorbea destul de greu limba românã şi de aceea cu preotul Tonea se înţelegea mai mult prin priviri.Cu toate acestea, prin nerostire , iubirea capãtã o intensitate şi o nobleţe impresionante.

Iubirea dintre cei doi este foarte mare însã se regãseşte ipostaza iubirii ca pasiune maleficã care o îmbolnãveşte pe biata Borivoje care pânã la final moare din cauzã cã dragostea lor nu putea fi îndeplinitã. Popa Tonea, fãrã îndoialã, o iubea pe tânãra Borivoje şi ţinea mult la ea însã familia care îl aştepta acasã şi frica de Dumnezeu îl face pe preot sã se abţinã şi sã nu cadã în pãcat. Dupã cum spunea Umberto Eco : "Iubirea se naşte din privire şi se aprinde la cea dintâi vedere" , putem remarca în acest text ipostaza iubirii ca vis şi iubirea ca fatalitate a destinului.Momentul unicii fericiri a celor doi a fost ultima întâlnire ,fãrã de pãcat , cu condiţia atotdivinã şi atotcurãţãtoare.Acea ultimã întâlnire când preotul o spovedeşte pe Borivoje pe patul de moarte este groazinc de dureros atât pentru el cât şi pentru ea.Aşadar , cei doi trãiesc cu speranţa ca în viaţa de apoi sã se reîntâlneascã şi sã îşi trãiascã dragostea fãrã impedimente.

Petrişor Adriana Raluca