S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului (1909-1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954). Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).A desfăşurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare şi reviste ale timpului, precum şi un jurnal care a fost restituit şi publicat postum. După 1944, este prezent în viaţa literară sau politică, este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în MAN şi primeşte Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954. A călătorit în Ţara Sfântă, în Ungaria, Italia,Grecia, Egipt. După o congestie cerebrală, îşi va petrece ultimii ani de viaţă în pat.În Israel, primăria oraşului Ierusalim a numit o piaţetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuţiei sale la promovarea înţelegerii între creştini şi evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.Ca răsplată, în Mangalia, şcoala cu numărul 5 se numeşte „Gala Galaction”, fiind declarată ulterior cea mai bună scoală din Mangalia.
Pânzaru Ionel
Pânzaru Ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu