Zicala ne duce cu gandul la celebrul poet Vergilius, care spunea că "Dragostea învinge totul Şi noi ne lăsăm învinşi de ea" şi se referă la puterea şi entuziasmul care ne cuprind când iubim.
La iubire, ca Şi la fotbal, se pricepe toată lumea. Toţi avem o părere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educaţia, experienţele trecute, mediul, felul de a gândi, toate acestea fac ca fiecare să aibă o percepţie unică asupra iubirii.
Pentru a inţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.
Pentru romanticii visători, iubirea este o fortă misterioasă care pune stăpânire deodata, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o data în viată. Iubirea este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi inţeles, ci numai trăit.
Dragostea este singura cale spre a accede in cunoaştere, în aspiraţia spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia şi forţa acestui sentiment pot face "minuni".
Dragostea este singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umana. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe cand absenţa ei l-ar vesteji.
Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilităţii omului, înălţându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.
A te îndragosti poate fi o experienţa de o frumuseţe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare şi gingăşie, şi, altfel spus, "dureros de dulce", dezvăluind trăiri nebănuite.
Fiecare caută acea iubire care depaşeşte dragostea si ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vom fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevărat valoros. Pasiunea şi forţa pe care ni le dă iubirea în goana de zi cu zi, ne călăuzeşte pe cărările adesea întortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai strălucitoare, mai plină de culoare, mai caldă, mai plină de sens.
Poveştile şi legendele care ne "hrănesc" ne arată că, până la urmă, dragostea învinge totul... ca un nor care vrea sa-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-şi împrăştie parfumul...
Olaru Ana-Maria
Oana Sandufoarte frumos
RăspundețiȘtergere